Clinic Animation in Bucharest!




We start to appreciate what we have when we meet people that are in a situation much worse than ours but yet they haven’t lost the one thing that keep them going forward in life – HOPE!

Being a volunteer in the hospitals of Bucharest (Lacul Bucura, Marie Curie, Recuperatory Center, Grigore Alexandrescu and Centru Vasile) opened my eyes widely regards the meaning of this essential attitude of people towards life itself. I was a mother in the eyes of the children without parents; I was the origami teacher of the ones that could not walk; I was the voice of a puppet for the little ones… And I can tell you something – this was not easy at all!

Getting attached to children is not hard. Each new time working with them and seeing them how they look at me – with those eyes full of hope and happiness that they’ve discovered something new, made me a whole other person. I never again wanted to lose this high place where I am just because of them. I feel like an important person, the person that puts a smile on their faces and person loved by each one of them endlessly. The thing is that if you get an honored title you should work hard to deserve it and prove to the children with each activity, each game that you truly care about them. It is the same way as a good king takes care for the good of his people. It is important to make them feel loved and to make sure that they know that someone out there came all the way from Macedonia just to be with them, to color together with them and discover a new side of life – out of the one filled with pain and people walking around in white costumes.

Before starting to work with children here in Romania, I was feeling that the sense of creativity in me is very low and that I will have a lot of hard time, especially in the hospitals, because of that. But I proved myself wrong. Since the first time I stepped in Lacul Bucura I fell in love with the children. They were the ones that brought everything out positive that I can offer. They were my inspiration, not just for being more creative in the activities that we do, but also an inspiration in my life. Since working with them I have discovered myself! I’ve discovered what I want to do for the rest of my life. It feels good! Being on the right track of my life knowing the destination where I want to arrive…

As one conclusion, doing a clinic animation for the children was not a one-way journey for me, but a journey that helped me help the others and during doing that to help in finding myself. These little angles showed me the way and I am grateful to them with all my heart. This article is dedicated just for them, for never giving up and fighting to survive even in their darkest times!

Our greatest glory is not in never falling, but in rising every time we fall!      


–          Aleksandra Siljanoska


















I wish I was under 30 and did my EVS in Bucharest again!

Boba-during One world week in Ireland-november 2012

Doing European voluntary service (EVS) in Romania was crucial turning point in my carrier and future plans. I cannot forget how I started cooperation with hosting organization A.C.T.O.R. Romania in 2009. I had great chance to participate six months at EVS-project “InterCOOLtural house” in Bucharest – as youth worker, animator, promoter, workshops leader in schools, social centers and hospitals. This experience has changed my view on non-governmental sector and supported the transformation of my vision into the mission.

Two years later I became a trainer for Youth in Action projects at Slovak youth institute. In 2011 I also built brand new NGO in Slovakia: DocUnion, which is dedicated to projects of media-presentation and audio-visual production – to face the society-problems (social exclusion, discrimination, gender stereotypes etc.) – through non-formal education. And I wanted to go abroad as a volunteer again. But I was already over 30 and I already did my EVS-stay – because of that I had to find another option. Of course, I wish I was under 30 again and went back to Romania for a while. Finally I found out that the EU financing ‘Lifelong Learning’ programme (LLP: Grundtvig sub-programme) could be the proper way. I had made very fast decision (last minute application procedure) and fortunately I was successful. So I did my4-months’ assistantship as a Grundtvig media assistant in Ireland (in Tralee city – for the organization, called Kerry one world centre – focused mostly on development education and exploring global issues).Again, it was useful experience.

Today each young man/woman should have at least one foreign experience – most likely as a volunteer. Experience of EVS can make you aware of topics that you’ve been missing in your life.If you get into a well settled and well working organization (like my Romanian organization in 2009 was, as well as my Irish organization in 2012), you might experience unforgettable satisfaction from what you have done. You will be able to help somebody, who needs your help or support; and you will help yourself, too.

It is always very useful to read and analyze all the materials, official documents of European Commission – if you know: where to find them. In some countries (like my home country: Slovakia) most people don’t know anything about The Lifelong Learning Programme of European Commission: Leonardo, Grundtvig or Comenius. OK, some active students already discovered the advantage of studying abroad through Erasmus program, but it is still not enough. I know that A.C.T.O.R. Romania is nowadays sending and hosting not only young people through EVS program, but also through other European programs abroad. This Romanian NGO is growing faster and wider, which is great development. How I was surprised when I spoke with my friends from Altamura or Terrassa about my EVS-stay last autumn and they already knew A.C.T.O.R. people! Everything is interconnected and I am proud of being part of this world (full of great volunteers, active citizens)…


Mi-aş dori sa am sub 30 de ani şi să fiu din nou voluntar SEV în Bucureşti!

Stagiul SEV efectuat în România a fost un momentul curcial pentru cariera mea şi pentru viitoarele mele planuri. Nu pot să uit clipa în care am început colaborarea cu organizaţia mea de găzduire A.C.T.O.R. România în 2009. Am avut marea şansă de a participa timp de şase luni într-un proiect SEV „InterCOOLtural house” în Bucureşti ca lucrător de tineret, animator, promoter, leader de atelier în şcoli, centre sociale şi spitale. Această experienţă mi-a schimbat perspectiva asupra sectorului non-guvernamental şi a conlucrat la trasformarea viziunii mele asupra acestei misiuni.

Doi ani mai târziu am devenit trainer pentru proiectele Tineret în Acţiune în cadrul institutului de tineret din Slovacia. De asemenea, în 2011 am format un nou ONG în Slovacia numit DocUnion care se dedică proiectelor de producţie media şi audio vizual – şi care se concentrează pe problemele societăţii actuale (excluziune socială, discriminare, stereotipuri de gen) folosind educaţia non formală. Îmi doream totuşi să merg din nou în străinăntate tot în calitate de voluntar, dar împlinisem deja 30 de ani şi efectuasem stagiul SEV, motiv pentru care aveam nevoie de alte opţiuni. Bineinţeles, mi-ar fi plăcut să fi avut iar mai puţin de 30 de ani şi să mă întorc pentru o perioadă în România. În cele din urmă am realizat că programul Life Long Learning finanţat de U.E. prin subprogramul Grundtvig ar putea fi modalitatea potrivită de a participa la alt proiect internaţional. Am luat decizia rapid şi am aplicat pe ultima sută de metri, iar din fericire a fost cu succes. Aşadar, am urmat un stagiu Grundtvig de asistent media de 4 luni în Irlanda (oraşul Tralee, pentru organizaţia numită Kerry one world centre, care se dedica dezoltării educaţionale şi explorării problemelor globale) despre care pot spune de asemenea că a fost o experienţă utilă.

În ziua de astăzi fiecare persoană ar trebui să treacă printr-o experienţă internaţională, cu atât mai mult cea de voluntar. Experienţa de voluntar străin te poate ajuta să intri în contact cu noţiuni necunoscute vieţii tale anterioare. Dacă faci parte dintr-o organizaţie bine structurată precum cea din România, A.C.T.O.R sau cea din Irlanda ai şansă să trăieşti momente de satisfacţie foarte mari. În plus, ai ocazia să-i ajuţi pe cei care au nevoie de suport, ajutându-te pe tine în acelaşi timp.

Este foarte util să citeşti şi analizezi toate materialele, documentele oficiale ale Comisiei europene , dacă ştii unde să le găseşti. În unele ţări, precum Slovacia majoritatea nu ştie nimic despre programele Life Long Learning :Leonardo, Grundtvig or Comenius. Sunt câţiva studenţi activi care au descoperit beneficiile studierii în altă ţară prin programe precum Erasmus, dar tot nu cred ca este de ajuns. Ştiu că în prezent A.C.T.O.R. România trimite şi găzduieşte tineri atât prin programul Serviciul European de Voluntariat cât şi prin alte proiecte europene. Această organizaţie non guvernamentală creşte repede şi frumos, dezvoltându se armonios. Cât de surprinsă am fost când am vorbit cu prietenii mei din Altamura sau Terrassa despre experienţa mea SEV şi toţi ştiau deja de A.C.T.O.R! Totul este interconectat şi sunt mândră că fac parte din această lume, plină de voluntari extraordinari, de cetăţeni activi!

Written by: Boba Baluchova, Slovakia

Boba-providing climate workshop in Ireland-october 2012

EVS journey – HTE volunteer Lina (HTE magazine)



I came to this project to spend my gap year before studying at University. I chose it because I could use my creativity, which took always a big part of my time, in many different ways – preparing my lessons in kindergartens or working in a team in the hospitals. One of my main interests was always Origami – I got so much inspiration and I improved myself teaching others and learning from each other. During all this I did things that I never knew existed. I discovered Origami as a way to express myself or as a method used for communication with people without using words, especially with kids. In the beginning I thought that I will not be able to use my experience gained here for my future career – the idea of working with kids was useful only for the part becoming a teacher, but after some time in the hospitals and while meeting different people I found out the way how to work in a medical field, especially with kids. But still using my skills and creative ideas during this year, I can say that I gained the best experience so far.


Am venit în acest proiect pentru a face un an pauză înainte de la merge la Universitate. L-am ales pentru că îmi pot folosi creativitatea în multe feluri – pregătindu-mi lecţiile pentru grădiniţe sau munca în echipă pentru activităţile din spitale. Întotdeauna mi-a plăcut origami – mă inspiră foarte mult şi devin mai bună în ceea ce fac învăţându-i pe ceilalţi, dar şi învăţând unii de la alţii. În tot acest timp, am făcut lucruri care nici nu credeam că există. Am descoperit origami ca formă de exprimare personală sau ca metodă de comunicare cu alţi oameni, în special copii, fără să mai folosim cuvinte. La început, am crezut că nu voi putea folosi experienţa trăită aici în viitorul meu profesional – credeam că lucrul cu copii poate fi util doar pentru meseria de profesor. Am descoperit, însă, prin intermediul activităţilor din spitale şi întâlnind diferiţi oameni, domeniul medicinii, în special pediatrie. Folosindu-mă de propriile abilităţi şi de ideile creative în timpul acestui an, pot spune că am avut parte de cea mai tare experienţă de până acum.

Puppetry – how to create something from nothing… – Gosia from Poland (HTE magazine)



While working with children you we have to be prepared for different kinds of situations. It happens when children don’t want to play our games or they make tasks faster than we planned. What should we do then? Without any materials and ideas for new games…

Our organisation A.C.T.O.R.  prepared us exactly for this. We had the chance to participate in puppetry trainings where proffesional actor taught us how to play, how to teach, how to say stories using only our hands. It’s quite easy if we can use puppet in shape of sheep or chicken. Only one thing which we need is to make nice, funny sound and interact with children during a game. But even if we can not use puppet we can create it very fast. We just need piece of paper and… our finger 🙂 Using this things we can create a very funny person. Add childrens’ imagination and you can tell a story better than the ones at TV. But don’t worry if you don’t know how to make an origami ball. Draw eyes of your character on your finger and play. With funny sounds you can catch children’s attention even without any words.

Using puppets in our activities let us to create small theater in the hospitals and kindergartens. For us it’s chance to be “professional” actors. Also children can meet new unique characters created by us. Most of the times we can express more feelings using only puppets, without any words. (It was also good idea of work at the beginning, when we didn’t know Romanian language ;)).  Talking from my own experience I can say that this is the easiest, funniest and the simplest way to make a lot of children smile.


Teatru de păpuși-cum să creezi ceva din nimic…

Când lucrezi alături de copii, trebuie să fii pregătit pentru diferite situații. Se întâmpla ca uneori, copiii să nu vrea să se joace ceea ce le propunem noi sau să termine activitățile mai repede decât ne așteptăm.  Ce trebuie făcut în acest context? Fără alte materiale sau idei de noi jocuri…

Organizația noastră ACTOR ne-a pregătit exact pentru astfel situații. Am avut ocazia să  participăm la training-uri de teatru de păpuși unde un actor profesionist ne-a învățat cum să ne jucăm, cum să-i învățăm pe alții, cum să spunem povești folosindu-ne doar mâinile. Este mai ușor dacă putem folosi păpuși în formă de oi sau de copii. Trebuie doar să fie plăcut și distractiv și să interacționăm cu copiii în timpul jocului. Dar, chiar dacă  nu folosim păpuși, le putem crea foarte repede. Ne trebuie doar o foaie de hârtie și…un degetJ Folosindu-ne de cele două, suntem capabili să creăm o persoană foarte amuzantă. Adaugă imaginația copiilor și poți crea povești mai frumoase decât cele de la televizor. Dar nu te îngrijora dacă nu stii să faci o minge origami. Desenează ochii personajului tău pe un deget și joacă-te. Folosind sunete ciudate, poți atrage atenția copiilor fără niciun cuvânt.

Realizarea acestor păpuşi origami ne-a ajutat să creăm mici scene de teatru în spitale sau grădinițe. Pentru noi este șansa de a fi actori ”profesioniști”. De asemenea copiii pot întâlni personaje unice create de noi. De cele mai multe ori putem exprima mai multe sentimente folosind teatru de păpuși decât cuvinte. ( A fost o metodă foarte bună de lucru la început când nu știam limba română). Vorbind din proprie experiență, pot spune că aceasta este metoda cea mai simplă, amuzantă și ușoară de a face un copil să zâmbească.


HTE volunteer Maria talks about the flower campaign (HTE magazine)



The flower campaign was held on the day in which we celebrate the nature’s revival – the Palm day. For this campaign, the volunteers were preparing for two months and they made thousand of flowers from napkins in various colors. These flowers were afterwards sold in front of the churches all around Bucharest, for a quantity of money that the buyer wishes to give. The money collected from this campaign were used to buy presents (toys and food) for the children from the hospitals that we work with, so they can have one more reason to smile on the festivity day of Easter. It was a nice experience to be in the “shoes” of the Easter bunny and personally I think that all the effort that we put in this campaign was worth.


Campania de Florii a avut loc în ziua în care sărbătorim primăvara – Duminica Floriilor. Pentru acest eveniment, voluntarii s-au pregătit timp de două luni, făcând mii de trandafiri din şerveţele colorate. Apoi aceste flori au fost oferite enoriaşilor  de la câteva biserici din Bucureşti, fiecare dând la schimb câţi bani dorea. Cu banii strânşi am cumpărat cadouri (jucării şi mâncare) pentru copiii din spitalele unde facem animţie clinică, pentru a avea un motiv în plus să zâmbească de Paşte. A fost o experienţă frumoasă, de a fi în pantofii Iepuraşului de Paşte şi personal, cred că tot efortul depus în această campanie a meritat din plin.

HTE volunteer Lilit talking about the Festival Aici Acolo (HTE magazine)



At 09 May 2013 we had a great event – the HTE festival in the theatre Tanderica in which were included children from most of the schools and kindergartens that are in our program. Each of us should’ve taught one group of these children something typical from our country. We could’ve choose whatever we prefer – poem, song, dance etc. It was hard to make a decision how to represent my country, as Armenian is not a Latin language and it would’ve been difficult for children to learn and pronounce Armenian words. So I taught them Armenian dance! It is not easy as well, but we did our best. It is really interesting to teach foreign children your traditional dance, see how they try to do the all the movements in a funny way. But when you see that they really want to do it, when they are involved in it, including teachers, you think that everything is possible. All you need to have is a strong will, all your creativity and a bit of effort. Of course, it is very important for me to represent my country in a best way and I am sure that it was the same for all the other volunteers too. We’ve put a lot of energy in this and I think we’ve managed to make some great performances. Even if the children did mistakes, for me it is not so important, because with children everything is perfect and cute! They shined on the stage, we were proud of our job and we’ve enjoyed every single moment with them. It was a great multicultural event that would have not been possible without our little Romanian stars.


Pe data de 9 mai am organizat un eveniment minunat – festivalul HTE, găzduit de teatru Ţăndărică, unde au fost invitaţi copiii din şcolile şi grădiniţele partenere proiectului nostru. Fiecare dintre noi, voluntarii, am avut un grup de copii alături de care am pregătit un moment artistic specific ţărilor noastre. Am avut libertatea de a alege ceea ce voiam noi – cântec, poezie, dans etc. A fost dificil să aleg modul în care să-mi reprezint ţara, având în vedere faptul că armeana nu este o limbă latină şi ar fi fost destul de greu pentru copii să înveţe sau să pronunţe cuvinte în această limbă. Aşa că i-am învăţat un dans armenesc! Nu a fost deloc uşor, dar am încercat să lucrăm cât mai bine împreună! Este foarte interesant să înveţi copii străini dansuri tradiţionale, să-i vezi cum încearcă să repete toate mişcările într-un mod foarte amuzant. Iar atunci când vezi că ei chiar reuşesc să danseze, când se implică cu totul, atât ei , cât şi profesorii, realizezi că totul este posibil. Tot ce îti trebuie este o voinţă puternică, puţină creativitate şi un strop de efort. Bineînţeles că este foarte important pentru mine să-mi reprezint ţara într-un mod cât mai bun posibil şi sunt sigură că şi ceilalţi voluntari au simţit acelaşi lucru. Am depus foarte multă energie în acest eveniment şi consider că am reuşit să construim nişte momente artistice minunate. Chiar dacă uneori copiii au mai făcut mici greşeli, pentru mine nu a contat, pentru că tot ceea ce fac ei este frumos! Au strălucit pe scenă, ne-am simţit mândri de munca noastră şi ne-am bucurat de fiecare minut petrecut împreună! A fost o întâlnire multiculturală care nu ar fi  fost posibilă fără micile noastre staruri din România!

HTE Volunteer Laura for HTE Magazine



One of the best things of this project is to work with children in schools and kindergartens. Before to go there, we should prepare our lessons being careful and creative and try to do our best with the children. I think we have achieved the goal of this project, at least I have. In every session something magic happens. When a child tries to open his/her ears to understand me, when they realize I can understand Romanian language but I can hardly speak with a Spanish accent, when they try to help us with the pronunciation, when I teach them a song with a dance that I used to play in my childhood and they do it so perfectly… is totally amazing!

Be educated in an intercultural context is important. To be able to realize since your infancy that there are other countries, with other values, languages, different or even no religion – all this can just enrich you and offer you different ideas of how to live and build yourself as an open-minded person. Also this is a chance for them and for us as well to understand the cultural relativism and the fact that none culture is more or less important than the others. I dream for a society where all the people respect the values of the others. Being open-minded and be able to tolerate our neighbours, are values that people should grow up with. Although we cannot forget that we are not only educated by school. This is just a small piece of our socialization process. Family acts as fundamental transmitter of stereotypes and values and it takes time to be changed. However, as a small agent of this process that I am, I can offer my best and I am pleased to contribute to this change.


Una dintre cele mai frumoase dimensiuni ale acestui program este posibilitatea de a lucra cu copiii din şcoli şi grădiniţe. Înainte de ajunge acolo, trebuie să ne pregătim lecţiile şi să avem grijă să fim creativi şi să dăm ce-i mai bun în activităţile noastre. Cred că am reuşit să îndeplinim acest obiectiv,  cel puţin eu. La fiecare întâlnire se întâmplă ceva magic. Atunci când un copil încearcă să mă asculte, când îşi dă seama de faptul că eu  înţeleg limba română, dar  o vorbesc greu, cu un puternic accent spaniol, atunci când încearcă să mă ajute să pronunţ mai bine, când eu reuşesc să îi învăţ pe ei un cântec sau un dans din copilăria mea şi ei se descurcă perfect..este de-a dreptul minunat!

Este important să fii educat într-un context intercultural. Să reuşeşti încă din copilărie să înţelegi că există alte ţări, fiecare cu alte valori, alte limbi, cu religii diferite sau chiar fără – toate aceste aspecte pot doar să te îmbogăţească şi să-ţi ofere noi idei despre cum să-ţi ghidezi şi să-ţi trăieşti viaţa ca o persoană deschisă.  În plus, această experienţă reprezintă o şansă atât pentru ei, cât şi pentru noi să conştientizăm relativitatea culturală şi faptul că nicio cultură nu este mai mult sau mai puţin importantă decât celelalte. Vizez la o societate unde toţi oameni respectă valorile celorlalţi. Toleranţa faţă de oameni şi deschiderea către lucruri noi ar trebui să fie valorile în spiritul cărora să se dezvolte copiii. Deşi nu trebuie să uităm că nu suntem educaţi doar prin şcoală. Aceasta este doar o mică parte a procesului de socializare. Familia reprezintă forma fundamentală de transmitere a stereotipurilor şi a valorilor şi a venit vremea schimbărilor. În orice caz, în calitate de mic agent al procesului pe care îl reprezint, pot oferi tot ceea ce am mai bun şi sunt bucuroasă să contribui la această schimbare.


Laura Esteban

Visit to Bradet Center – 03.07.2013

It was the first time I step a foot in here. What I felt? Dear God, it is a feeling that has no name. At first I felt like I entered another world – world that I knew it existed, but somehow it still got me by surprise. It is like a world created just for these people because they fit perfectly there with each-other – they are like one big family.

When we finally parked the car and when we got out of it we were met by many young adults that said hello to us – so polite. You could see by their faces that it is not so often they see a new person there. In Bradet center are hosted people with different kinds of mental and physical disabilities as well as some homeless youngsters found on the streets. The first image of the place was shocking for me because I saw many people in the yard but they were just standing by themselves – each of them separately, doing their thing. The moment they saw us they all came to greet us (even in English). It is nice because they recognize the car of Stefanita – our manager and each time he comes they know that we will offer something to them. And it happen exactly that.

We filled the car with donated clothes for the youngsters that stay there but also with some plush toys and sweets. We made activities with them and played games. They are like little children – with so little you can make them very happy. They remembered our names fast and each one of them required for our attention. Some of them just wanted to touch us or to feel the smell of our hair.

If you see Bradet Center from outside you will say that it is an amazing place. But once you enter one of the houses the harsh reality crashes you. You can see that the youngsters that are living there have lack of persons to take care of them, lack of clothes and lack of attention. They don’t need just someone to change their clothes and sheets and to give them food and medicine (which is also really important), but also they need someone who will work with them on daily-basis, that will pay attention to each one of them individually. The reality is that these are the opportunities that the center can offer (it is really nice that they even have this). That’s why we are here – and not just us –A.C.T.O.R.-s but each one of you who knows that being a human in this kind of society can be kind of hard – we are the ones that can offer them this something that they miss.

After all I feel much more fulfilled after this visit. Now I know that if you have a problem just think of the people that have bigger problems then you – then you will realize that your problem is nothing comparing to all of what is out there with which some people have to live every day for the rest of their life.  

Written by: ALEKSANDRA SILJANOSKA (Macedonia)


The work in Sf Stelian – Jessica from Urugvay



Since my first day in Sf Stelian I felt useful!

We are going to this Center once per week and it’s an optional activity. We work there in 3 differents sections.

I’ve been working there in the psychiatrist and ambulatory section and both of them have been amazing for me. I have enjoyed every moment! The patients that are in this Center are always really involved with our activities and I believe that they enjoy the time spent together as much as we do. It’s been wonderful to see how, day by day, we have been able to build some kind of trust with them, and in some cases a friendship as well.

Until now this is my favorite part of the project!


Încă din prima zi de activităţi la Sfântul Stelian m-am simţit utilă!

Mergem la acest centru o dată pe săptămână şi este o activitate opţională. Lucrăm în trei secţii diferite: ambulatoriu, psihiatrie şi zona cu acces restricţionat. Până acum am lucrat în primele două şi a fost perfect pentru mine. M-am bucurat de fiecare moment petrecut acolo! Pacienţii sunt foarte implicaţi în activităţile propuse de noi şi cred că se bucură de timpul petrecut împreună la fel de mult ca şi noi. Este minunat să vezi cum reuşim, treptat, să creăm o legătură de încredere cu ei, uneori chiar şi de prietenie. Cred că este activitatea mea preferată din proiect!

Marine from Armenia talking about EVS (HTE Magazine)



EVS is a good opportunity to get a new experience, to get acquainted with new culture, new way of thinking, to obtain communication skills. It is also a good chance to discover many things about yourself, to become more independent and gain tolerance in communication with the foreigners.  I am working with children in kindergartens and in schools and I find it useful and interesting. It is so exiting when you enter to classroom and the kids come to hug and kiss you. Now I feel that I achieved all above mentioned levels. For me this is one stage in life which I will remember forever. This is something that helped me to figure out what I want in life and to walk forward with stable steps.


Serviciul European de Voluntariat reprezintă o şansă de  a experimenta lucruri noi, de a cunoşte noi culturi şi mentalităţi, de a dobândi compentenţe mai bune de comunicare. De asemenea, este o oportunitate de a te redescoperi pe sine, de a deveni mai independent şi mai tolerant în relaţionarea cu persoanele din alte ţări. Lucrez cu copiii din grădiniţe şi şcoli şi mi se pare foarte interesant. Este minunat să intrii într-o clasă unde copiii vin spre tine să te îmbrăţişeze şi  să te sărute. Acum simt că am reuşit să îndeplinesc toate obiectivele propuse. Participarea la acest proiect reprezintă o perioadă a vieţii mele pe care nu o voi uita niciodată. M-a ajutat să descopăr ce îmi doresc să fac mai departe cu viaţa mea, păşind cu încredere spre viitor.

Previous Older Entries